Balet în patru acte de Ludwig Minkus
Libretul: Marius Petipa, după Miguel de Cervantes
Coregrafia: Marius Petipa, Alexandr Gorski

Premiera mondială: 20 ianuarie 1902 (varianta finală) la Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg

Data premierei montării actuale la Opera Naţională Bucureşti: 29 aprilie 2012

Reprezentaţii în stagiunea 2015-2016:
16 octombrie 2015
3 februarie 2016
 

Durata: 19.00 – 21.45 (spectacolul are două pauze)

Dirijor: Ciprian Teodoraşcu

Regia și adaptarea coregrafică: Jaroslav Slavický
Scenografia: Josef Jelínek 
Asistent de coregrafie: Katerina Slavicka-Elšlégrovà
Asistent de scenografie: Andreia Martinescu

Maeştri balet - solişti: Cristina Opincaru, Florica Stănescu
Maeştri balet - ansamblu: Florin Mateescu, Petruţa Almosnino, Rodica Fiastru


Distribuţia stagiunii 2015-2016:

Quiteria: Sena Hidaka / Francesca Velicu
Basil: Dawid Trzensimiech  / Cristian Preda
Mercedes: Marina Minoiu / Mihaela Soare
Espado: Bogdan Cănilă / Henry Dowden
Amoraşul: Greta Niţă
Zâna Pădurii: Mihaela Soare / Rebecca Haw
Don Quijote: Antonel Oprescu
Sancho Panza: Mircea Ioniţă
Camacho: Virgil Ciocoiu
Lorenzo: Vicenţiu Popescu 
Cârciumăreasa: Cristina Mitu
Florărese: Nastazia Philippou, Akane Ichii / Abigail Cockrell, Alice Minoiu
Solo Ţigănesc: Cristian Preda, Alice Minoiu / Adina Manda, Shuhei Yoshida

Cu participarea Ansamblului de balet al Operei Naţionale Bucureşti

—i

Montări memorabile

Una dintre adaptările inovatoare după baletul lui Minkus îi aparţine lui John Lanchbery, apreciat coregraf şi fondator al New York City Ballet. Spectacolul, ce îl are în centru pe Don Quijote, întocmai ca romanul lui Cervantes, a fost pus în scenă pentru prima data în 1965, la New York, de atunci mai fiind jucat doar de două ori: la Compania de Balet Suzanne Farrell din Washington şi la Baletul Naţional din Canada.

Ninel Kourgapkina, care a interpretat de nenumărate ori rolul lui Basil, a revizuit coregrafia lui Marius Petipa şi pe cea a lui Gorski, prezentând o nouă variantă a baletului în 1966 pentru Opera din Viena.

O viziune originală a poveştii lui Don Quijote este şi cea a lui Carlos Acosta, care, după ce a interpretat el însuşi de mai multe ori rolul lui Basil, a creat şi coregrafia unui spectacol ce a fost prezentat pentru prima dată la Covent Garden din Londra în 2013.

Despre

Coregrafia spectacolului se bazează pe versiunea Petipa - Gorski - cea mai bună versiune din toate timpurile - deoarece concepţia lor şi celebrele scene de dans au făcut ca acest balet să reziste în teatrele din toată lumea de mai bine de 150 de ani. Desigur, am ajustat, am scurtat sau am suprimat anumite fragmente pentru ca spectacolul să aibă continuitatea dorită, să aibă viteză şi ritm. Mi-am dorit o expunere a acţiunii clară şi logică, iar regizoral am urmărit un joc convingător, dar şi o descriere “colorată” a personajelor.
Jaroslav Slavický - coregraf

Cred că scenograful unui spectacol de balet trebuie să caute o soluţie artistică menită să se ghideze după un anume model, să găsească forma potrivită ilustrării cerinţelor baletului clasic. În acest sens, am fost influenţat în creaţia costumelor de mediul hispanic şi astfel costumele completează decorul, conferind spectacolului o atmosferă veselă. Am gândit spaţiul pentru dans în culori calde pentru a realiza o compoziţie luminoasă, tipică spaţiului geografic în care se desfăşoară acţiunea.
Josef Jelinek - scenograf

Aventurile unui cavaler

Cunoscut mai cu seamă pentru varietatea paşilor de dans, baletul „Don Quijote” de Ludwig Minkus, libretul şi coregrafia Marius Petipa, aduce în prim-plan povestea celor doi îndrăgostiți, Kitri şi Basil, având ca sursă de insiprație un episod din binecunoscutul roman al lui Miguel de Cervantes, „Don Quijote de la Mancha”. Prezentat inițial în patru acte şi opt tablouri, în 1869, la Teatrul Balşoi, din Moscova, baletul a fost revizuit ulterior de către Minkus şi Petipa, care au creat o variantă mai elaborată, alcătuită din cinci acte şi 11 tablouri. Cea mai cunoscută versiune a baletului „Don Quijote” - ce stă la baza celor mai multe dintre producțiile zilelor noastre - avea să fie, însă, punerea în scenă semnată de Alexander Gorsky, în 1902, la Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg. Printre elementele noi introduse de Gorsky în adaptarea lui se află şi cele două variații compuse de Riccardo Drigo: unul pentru „pas de deux” din finalul baletului, iar altul pentru scena cu visul lui Don Quijote.

Sinopsis

Prolog. Casa lui Don Quijote, în Castilia. Don Quijote, un nobil în vârstă, visează cu ochii deschişi la o viaţă plină de fapte eroice şi la frumoasa Dulcineea, care reprezintă pentru el idealul feminin. Acesta porneşte  în căutare de aventuri fabuloase luându-l cu el şi pe servitorul de încredere, Sancho Panza, pe post de scutier.

Actul I. O piaţă la Sevilla. Câţiva orăşeni s-au adunat în faţa hanului lui Lorenzo. Din mulţime se remarcă fiica lui Lorenzo, Kitri. Ea abia aşteaptă să-şi întâlnească iubitul, bărbierul Basil. Acesta o vede şi, pentru a o tachina, face curte prietenelor ei, apoi dansează împreună cu ea. Lorenzo nu priveşte cu ochi buni dragostea lor şi îi desparte. Intră Camacho, un nobil bogat, dar ridicol şi trufaş, care încearcă să câştige inima lui Kitri. Lorenzo e în al noulea cer: iată un pretendent ideal! Kitri nu este însă încântată de idee şi îl ia în derâdere pe Camacho.

În drum spre coridă, un grup de toreadori se opreşte în piaţă, conduşi de Espada şi dansatoarea Mercedes. Bucuria generală este întreruptă de sosirea ciudatului cuplu de aventurieri Don Quijote şi Sancho Panza. Ei poposesc la hanul lui Lorenzo. Între timp, Kitri şi Basil se întorc în piaţă, iar Don Quijote este pe loc fermecat de frumuseţea lui Kitri. În sfârşit a găsit-o pe Dulcineea! 

Pentru a putea fi împreună, împotriva voinţei tatălui său, Kitri decide să fugă cu Basil. Ei sunt urmăriţi de Lorenzo şi de îndrăgostitul Camacho cărora li se alătură Don Quijote şi Sancho Panza.

Actul al II-lea

Kitri şi Basil hoinăresc prin tabăra unor ţigani, lângă o moară de vânt. Ţiganii le-au oferit adăpost şi îi ascund de Lorenzo şi Camacho. Curând, în tabără apar Don Quijote şi Sancho Panza, obosiţi de atâta mers. Don Quijote o întâlneşte din nou pe Kitri şi hotărăşte să facă o faptă de vitejie pentru a-i cuceri inima: se luptă cu moara de vânt pe care o crede un uriaş. Aruncat de braţele morii, el cade şi se răneşte, apoi adoarme. În visul său este rănit de săgeata lui Cupidon şi crede că în sfârşit se va întâlni cu Dulcineea. Don Quijote se trezeşte în momentul în care Lorenzo şi Camacho, furioşi, se apropie de moară, căutându-i pe Kitri şi Basil. Aceştia însă părăsiseră tabăra. Don Quijote, încercând acum s-o protejeze pe Kitri de urmăritori, îl îndrumă pe Lorenzo în direcția greşită, dar Sancho Panza, fără să vrea, îi arată direcția corectă. Singura soluţie acum, pentru a o ajuta pe Kitri, este ca Don Quijote şi Sancho să-i ajungă din urmă şi să-i avertizeze.

Actul al III-lea

O mulţime s-a adunat la petrecere într-un han. După corida din ziua aceea, intră toreadorii, cu Espada şi Mercedes în frunte. Ei dansează spre bucuria petrecăreţilor. Kitri şi Basil sosesc în grabă, căutând să se ascundă de Lorenzo şi Camacho. Ei sunt însă văzuţi de urmăritori. Lorenzo nici nu vrea să audă de rugăminţile lui Kitri şi vrea s-o logodească pe loc cu Camacho. Basil, disperat, se preface că se sinucide. Don Quijote ajunge şi el la han. La rugămintea lui Kitri, el îl convinge pe Lorenzo să satisfacă ultima dorinţă a lui Basil şi să le dea îndrăgostiţilor binecuvântarea părintească. Crezând că Basil a murit, Lorenzo acceptă, dar în secunda următoare, Basil se ridică teafăr şi nevătămat. Lorenzo îşi dă seama că a fost păcălit, dar e prea târziu. Kitri este bucuroasă că planul lui Basil s-a încheiat aşa cum şi-au dorit. 

Actul al IV-lea 

Kitri şi Basil se căsătoresc. Printre oaspeţii de onoare de la nuntă se află şi Don Quijote. Acesta pleacă, apoi, într-o nouă călătorie de aventuri, în căutarea Dulcineei.

Alte spectacole