Nouă apariţie editorială: „De vorbă cu Ruxandra Donose” de Oltea Şerban-Pârâu

Data: 23 noiembrie 2015
Sursa: Adevarul.ro
Autor: Costin Popa

 
Această a doua apariţie sub egida tinerei edituri a Operei Naţionale Bucureşti este, sper să nu mă înşel, primul volum dedicat în ţară şi pretutindeni unui mare cântăreţ român aflat în plină activitate pe scenele internaţionale şi indigene, mezzosoprana Ruxandra Donose. O premieră, aşadar.
O datorăm reputatului jurnalist, critic şi muzicolog Oltea Şerban-Pârâu, directorul Centrului Cultural Media al Radio România, o datorăm editorului.

Ruxandra Donose este unul dintre simbolurile artei lirice româneşti, o cântăreaţă aureolată de remarcabile succese în marile teatre ale lumii şi în ţara natală, unde are apariţii constante. Posesoare a unui glas de excepţie, cu timbralitate preţioasă, personalizată prin rezonanţele arămite, strălucitoare, cu cânt rafinat, inteligent şi remarcabilă viziune stilistică, Ruxandra Donose - poetă a sunetului şi cuvântului – este o creatoare de imagini picturale. O voce de remarcabilă maleabilitate şi versatilitate, care face demonstraţii de vituozitate, pe lângă nuanţările extreme.

Cântul Ruxandrei Donose trimite la esenţe în orice repertoriu abordat, de la baroc la romantic şi contemporan, captivează, fascinează, seduce. Este cântul cultivat, iluminat de bun gust, în care liricul şi expresivitatea se contopesc. Prestaţiilor de pe scena de operă, artista le-a adăugat pe cele de pe podiumul de concert, unde este o minunată tălmăcitoare a liedului german, francez, românesc. Prezenţa sa  scenică urmează moderne precepte de actorie. Prin tot ceea ce face, Ruxandra Donose rămâne un distins om de cultură al artei lirice.

Structurată în 8 capitole, cartea s-a zămislit dintr-o serie de convorbiri la Bran, în minunatul loc de reîncărcare a bateriilor artistei, în 2003 – marea majoritate a dialogurilor, în 2011 şi, la Bucureşti, în 2014. Aflăm originile mezzosopranei, fiică de distinşi muzicieni, începutul studiilor de pian şi providenţiala întâlnire cu marea profesoară, soprana Georgeta Stoleriu, care i-a formulat întrebarea-cheie: „Dacă eu ţi-aş cere, în acest moment, să renunţi la pian pentru canto, ai face-o?” A fost începutul orientării spre o carieră ce avea să devină faimoasă.

Grigore Constantinescu, Mihai Cosma, Costin Popa, Oltea Şerban-Pârâu  FOTO Alexandru Dolea

În continuare, aflăm despre examenul de licenţă cu rolul Rosina, despre anii de solistică la Constanţa, despre importantul premiu la Concursul ARD şi despre marea întâlnire cu Sergiu Celibidache pentru „Missa în si minor” de Bach.

Cele două semne divine pentru cariera Ruxandrei Donose s-au numit Georgeta Stoleriu şi Sergiu Celibidache.

A venit perioada vieneză, la Opera de Stat, condusă pe atunci de Ioan Holender, mai întâi pentru roluri mici, lucrul intens pe care nu l-a părăsit niciodată, contactul cu marii artişti care i-au devenit parteneri de scenă, debutul în primul rol important, Carmen, pe o scenă internaţională, la Leipzig.

Era firească intrarea în vizorul unei mari agenţii de impresariat, Columbia Artists, căreia i-a oferit exclusivitate generală, cu excepţia României, cu care Ruxandra Donose a păstrat şi păstrează o relaţie preferenţială.  

Au urmat alte debuturi, în mari teatre. Numai între 1998 şi 2000, Ruxandra Donose şi-a înscris în repertoriu 14 noi roluri şi tot atâtea debuturi. O formidabilă putere de muncă.

Sarabanda prezenţelor pe scenele celebre, în compania marilor dirijori şi parteneri a continuat. Printre toate acestea... căsătoria cu regizorul Peter Pawlik, naşterea celor doi copii, Anna şi Max.

Unul dintre capitole dezvăluie interesante aspecte ale creativităţii, ale specificităţii rolurilor abordate sau propuse, secrete privind vocalitatea din partituri şi potrivirea cu calităţile cântăreţilor, element de fundament în buna gestionare a carierelor. Răspunsurile sunt pilde pentru toţi cei care intră în cariere sau vor să şi le consolideze. Cred că, aşa cum lasă să transpară în paginile volumului, Ruxandra Donose, dr. în Muzică al Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, poate deveni o foarte bună îndrumătoare, profesoară de canto. În aceeaşi secvenţă a cărţii, artista face referiri la particularităţile publicului, la atmosfera din săli.

„De vorbă cu Ruxandra Donose” de Oltea Şerban-Pârâu - o carte ce pune în lumină o personalitate cu totul specială, al cărei crez îl exprimă în ultimele rânduri, răspunzând la întrebarea despre ce reprezintă esenţialul pentru un cîntăreţ: „Conştientizarea privilegiului de a şti că poţi dărui bucurie oamenilor”.

Editate în condiţii de lux, cele 181 de pagini care includ şi indispensabila iconografie au o fluiditate a redactării care reproduc două din calităţile esenţiale ale vocii mezzosopranei, omogenitatea şi legato-ul. Se datorează atât interlocutoarei cu memorie prodigioasă, cât şi autoarei, cu întrebări scormonitoare. Un volum care nu se lasă din mână, se citeşte pe nerăsuflate şi incită la reflecţii. Poate că apariţia lui va apropia întâia prezenţă a Ruxandrei Donose pe prima scenă lirică a ţării. În jurul marii artiste se pot construi proiecte de anvergură internaţională.

Text prezentat la lansarea de la Târgul Internaţional „Gaudeamus - carte de învăţătură”, 2015