“ Falstaff“ – Opera Naţională Bucureşti

Data: 25 februarie 2015
Sursa: http://ileanalucaciu.blogspot.ro/
Autor: Ileana Lucaciu

O ÎNTÂLNIRE ÎNCÂNTĂTOARE CU … OPERA
 
        Poate să pară ciudat că după ce șase ani s-au comentat pe acest blog numai spectacolele oferite de diverse teatre de proză, acordăm atenție și Operei. Spectacolul de operă se construiește însă, și cucerește publicul, nu numai prin muzică, ci și prin montarea scenică, prin creația regizorului și scenografului aflați în spatele reflectoarelor.
         Premiera cu “Falstaff” la Opera Națională București este un eveniment artistic, ce poate atrage nu doar iubitorii operei, ci și pe cei ai teatrului. Genul liric specific operei este tratat scenic de obicei în stil tradițional. De astă dată, “Falstaff”, opera lui Giuseppe Verdi pe libretul lui Arrigo Boito inspirat de Shakespeare, este adus în actualitate, admirabil contemporaneizat. Opera Națională demonstrează astfel, preocuparea pentru apropierea spectacolului de operă de evoluția novatoare a teatrului de proză și a cerințelor publicului din mileniul trei. E drept, a ales cu atenție și o operă cu un substrat adaptabil zilelor noastre.
          În timp, “Falstaff” prin compoziția muzicală, nu a reușit să cucerească aceiași prețuire a melomanilor ca “Traviata”, “Rigoletto” sau “Aida”. Libretul lui Arrigo Boito urmărește acțiunea din “Nevestele vesele din Windsor” în care combină și momente din “Henric al IV-lea”, piese din creația nemuritorului Shakespeare, întodeauna contemporan al publicului. “Falstaff”, ultima operă compusă de Giuseppe Verdi în 1893, cu fină intenție satirică prin libret, are drept țintă tarele, moravurile din sfera înaltei societăți, sexualitatea și atitudinea femeilor.
 
         Senzațional actualizează “Falstaff”, cunoscutul regizor englez Graham Vick, alături de scenograful Samal Blak și lighting design-ul Giuseppe di Iorio, o adevărată echipă invitată să revitalizeze imaginea Operei Naționale. Conceptul regizoral nu este o actualizare forțată pornită din pretenții personale de originalitate în raport cu tematica libretului, ci o tratare în profunzime a intențiilor satirice pentru prezentarea lui Falstaff și cei din preajma sa, astăzi. Fiind vorba de o operă în care regizorul nu poate interveni în compoziția muzicală și nici în libret, cum se întâmplă în teatru, regizorul Graham Vick exploatează substratul situațiilor și definește personajele prin vizualizarea scenică integrată spectaculos și amuzant, realității curente. Rezultatul reușit al conceptului său regizoral, mai arată și cât de necesară este colaborarea perfectă cu scenograful.
 
         Acțiunea declanșată de îngânfatul și escrocul Falstaff, un supraponderal ce se imaginează cuceritor, se petrece în lumea bună de astăzi, din preajma castelului Windsor, cum indică amuzant de la început, o cartolină plasată în decor. Cu fantezie debordantă, scenograful Samal Blak, concepe un decor – personaj în stilul suprarealist, din multiple elemente ce prin schimbare indică diverse spații de joc, specifice pentru lumea actuală cu bani. Mișcarea elementelor din decor, plasează ingenios accente satirice savuroase. Nu lipsesc din decor, mașina elegantă a familiei Ford, iar coșul din farsa pusă la cale de femeile din Windsor în care se va ascunde Falstaff, va fi aruncat într-o piscină gonflabilă; în grădina din debutul reprezentației, unde mănâncă grăsanul, nu lipsește un WC ecologic, în casa lui Ford, se folosește cu haz un duș, etc. 
 
Cu sens, în acest decor suprarealist sunt întrebuințate și desenul de dimensiuni reale ale unui cerb pe care încornorații îl pot folosi pentru o fotografie și un element cheie, un porcușor construit din verdeață. La început, este micuț și discret plasat în grădina unde se află Falstaff, ca în scena finală a farsei din pădure, să crească imens și să domine scena, iar prin găurica de la codiță să o bombardeze semnificativ cu confetti speciale. Excelent sunt manevrate elementele decorului de regizorul englez pentru a ilustra cu scop satiric fiecare situație conflictuală. Costumele sun imaginate în stil modern, cu sens pentru caracterizarea fiecărui personaj. Graham Vick urmărește atent să coloreze ironic prin expresie și interpretare fiecare personaj. Exemplele sunt numeroase, de la ținuta expresivă a lui Falstaff (Ștefan Ignat), la atitudinile femeilor preocupate de shopping ori cea a fiicei lui Ford cu căștile pe urechi.
         Ca adevărați actori, interpreții se acomodează remarcabil acestei viziuni regizorale moderne. Interpreții reușesc implicarea cu dăruire în diverse situații, chiar dacă distribuția nu beneficiază încă, de monitoare discret plasate în decor, cum se întâmplă de pildă, la Scala din Milano care permite desprinderea cântăreților de alinierea la marginea scenei pentru relația cu dirijorul orchestrei și urmărirea sa pe aceste monitoare. Ștefan Ignat (Falstaff), Cătălin Țoropoc (Ford), Iulia Isaev (Alice), Anca Cebotari (Nanetta), Soroana Negrea (Meg Page), Andreea Iftimescu (Quickly), Ștefan von Korch (Fenton), Liviu Indricău (Caius), Valentin Racoveanu (Bardolfo) și Iustin Zetea (Pistola), definesc ireproșabil personajele atribuite. Poate că în cazul operei “Falstaff” ar fi fost nimerită folosirea limbii române și nu interpretarea în italiană, conform regulelor tradiționale practicate în teatrul liric.
         Regizorul Graham Vik și scenograful Samal Blak, ca și întreaga echipă ce participă la acest nou “Falstaff”, prezintă o altfel de operă, minuțios construită segment cu segment interpretativ, iar spectatorii vor pleca mulțumiți de buna dispoziție declanșată cu inspirație de realizatori. Este un eveniment artistic apropiat de consistența celor din teatru care va bucura Marele Public.
         În 2009, regretatul regizor Alexandru Tocilescu realiza un spectacol memorabil cu “Nevestele vesele din Windsor” de Shakespeare la Teatrul Metropolis și iată că acum, Opera Națională București propune opera “Falstaff” și convinge că și Giuseppe Verdi poate fi contemporanul nostru.
 

 

P.S. - Remarcabil este editat sub aspectul conținutului, original ca ținută grafică, caietul program de sală pentru “Falstaff”; desene ironice cu personajele și porcușorul din decor, ilustrează fiecare filă.