Istoric și perspective

OPERA NAȚIONALĂ BUCUREȘTI

- instituție publică de cultură subordonată Ministerului Culturii,
membră a rețelei Opera Europa și a RESEO -

 

 

Începuturile

 

Încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, numeroase trupe străine au oferit reprezentații de operă și balet în marile orașe din România. La București, au susținut reprezentații și trupele conduse de Livio Cinti, Eduard Kreibig, frații Fourneaux, Th. Geffrey, prezentând lucrări ale compozitorilor Adolphe Charles Adam, Daniel Auber, François-Adrien Boieldieu, Jacques Halévy, Ferdinand Herold, Vincenzo Bellini.

 

În 1843 s-a inaugurat la București primul teatru italian, cu opera „Norma” de Vincenzo Bellini, urmată de „Lucia din Lammermoor” de Gaetano Donizetti, „Il barbiere di Siviglia” („Bărbierul din Sevilla”) și „La cenerentola” („Cenușăreasa”) de Gioachino Rossini. La fel cum se întâmplase cu mai bine de un secol în urmă, în Franța, Germania și Anglia, după 1850, în paralel cu teatrul italian de operă, trupe lirice naționale, alcătuite la început din amatori, apoi din elevii școlii Filarmonice (înființată deja din anul 1834) țineau spectacole de operă și operetă. Primul spectacol de operă al elevilor școlii Filarmonice a fost „Semiramide” de Gioachino Rossini.

 

Activitatea trupei italiene și a celor românești a fost extrem de bogată, majoritatea titlurilor vremii fiind cunoscute la București la puțin timp după premierele mondiale. Pe de altă parte, unii artiști români au devenit celebrități internaționale: Eufrosina Vlasto, Rosa de Rude, prima mare profesoară de canto – Elena  Teodorini, tenorul Grigore Gabrielescu, bas-baritonul Dimitrie Popovici-Bayreuth, Hariclea Darclée și mulți alții.

Galerie foto

 

 

De la Societatea Opera la Opera Română

 

După 1870, compozitorul și dirijorul George Stephănescu a încercat, alături de mulți alți artiști români, să convingă autoritățile să înființeze un teatru liric subvenționat de la bugetul de stat. El a înființat o companie de operă, a cărei lansare s-a produs la 8 mai 1885, cu spectacolul „Linda di Chamounix” de Gaetano Donizetti, cântat în limba română. La acea vreme, compania oferea spectacole în diferite săli din oraș, împărțind adesea spațiul de repetiții și scena cu actorii Teatrului Național. În condiții financiare grele, cu distribuții mixte româno-italiene, compania prezenta totuși un important repertoriu care cuprindea operete, vodeviluri și cele mai iubite opere italiene, franceze și germane ale unor compozitori de maximă popularitate precum Gioachino Rossini, Gaetano Donizetti, Vincenzo Bellini, Giuseppe Verdi, Charles Gounod, Giacomo Puccini, Richard Wagner.

 

În primele decenii ale secolului al XX-lea, bucureștenii se puteau mândri cu o viață culturală activă, susținută în domeniul operei de artiști de prestigiu ca Florica Cristoforeanu, Elena Drăgulinescu-Stinghe, Romulus Vrăbiescu, Edgar Istratty, Enriquetta Rodrigo, George Folescu, D. Mihăilescu-Toscani, A. Demetrescu de Silva, George Niculescu-Basu, Jean Athanasiu ș.a.m.d.

 

În 1921, „Societatea Opera” a primit fondurile necesare pentru a corespunde criteriilor de instituționalizare, devenind „Opera Română”. A fost și meritul Ministrului Artelor și Cultelor, poetul Octavian Goga, el însuși soțul unei soprane celebre în epocă, Veturia Goga, supranumită „Privighetoarea Ardealului”. Spectacolul inaugural a fost un eveniment remarcabil, premiera operei „Lohengrin” de Richard Wagner, montată de regizorul Adalbert Markowski, avându-l la pupitrul ansamblului pe George Enescu.

Galerie foto

 

Nașterea Companiei de Balet

 

În 1924, la trei ani de la instituționalizarea Operei Române, Anton Romanovski se stabilește în România, punând bazele primei companii de balet. De origine poloneză, fostul prim-solist dansase alături de Vaslav Nijinski, Anna Pavlova, Tamara Karsavina și Mathilda Kshesinskaia, cele mai mari nume ale vremii din arta dansului. Primele spectacole de balet pe care le-a pus în scena au fost puternic influențate de stilul marelui coregraf Mihail Fokin.

 

În 1929, Vera Carally, absolventă a școlii Imperiale de Balet din Moscova, fostă prim-solistă a Teatrului Bolșoi și membră a companiei „Baletele Ruse”, condusă de Serghei Diaghilev, a preluat conducerea companiei și a pus în scenă, în 1932, „Lacul lebedelor” de Piotr Ilici Ceaikovski, după coregrafia originală, cu o distribuție alcatuită în întregime din dansatori români. În același an au fost prezentate în premieră și mai multe balete românești: „La Piață” de Mihail Jora, „Taina” de Mihai Andricu, „Nunta în Carpați” de Paul Constantinescu.

 

Prima maestră de balet a companiei bucureștene a fost Floria Capsali, a cărei activitate a început din anul 1938. Ea a reorganizat trupa de balet, mărind-o, a promovat tinerii interpreți în rolurile principale și a format o generație de asistenți de a căror pregătire s-a ocupat îndeaproape.

Galerie foto

 

 

Opera Română primește un sediu

 

După 1950, Opera primește, în sfârșit, un sediu menit a-l înlocui pe cel al Teatrului Național, distrus de bombardamentele asupra Capitalei din timpul războiului. Se ofereau astfel condiții sporite pentru a realiza producții lirice și coregrafice de primă importanță.

 

Primul spectacol de opera desfășurat în noua clădire a fost „Dama de pică” de Piotr Ilici Ceaikovski (9 ianuarie 1954), spectacol urmat și de premiera baletului „Coppélia” de Léo Delibes, în 10 ianuarie 1954, într-o producție semnată de maestrul coregraf Anton Romanovski. Firește, a urmat o perioadă de mare expansiune artistică, în repertoriu fiind cuprinse și creații românești. 

 

Generație după generație, școala românească de canto a dezvăluit valori remarcabile, a căror evoluție ilustrează deceniile ce au urmat. Există în fapt o preluare de ștafetă ce asigură unitatea istorică a artiștilor aparținând primei scene lirice românești. Dirijori de renume precum Umberto Pessione, Egizio Massini, Jean Bobescu, Ionel Perlea, George Georgescu, Alfred Alessandrescu, Constantin Silvestri, Cornel Trăilescu, Constantin Bugeanu, Mihai Brediceanu, Carol Litvin, Paul Popescu, Stelian Olariu, regizori precum Constantin Pavel, Panait Cottescu, Jean Rânzescu, George Teodorescu, Hero Lupescu, scenografi ca Paula Brâncoveanu, Elisabeta Benedek, Roland Laub, au transmis, de-a lungul timpului, experiența de scenă acumulată generațiilor de astăzi.

 

În aceeași perioadă, artiști de marcă din întreaga lume au cântat pe scena Operei, în timp ce alți cântăreți români își făceau cunoscută valoarea în cariere internaționale: Traian Grozăvescu, Florica Cristoforeanu, Maria Cebotari, Viorica Ursuleac, Dimitrie Onofrei, Stella Roman, Petre Munteanu. În dinamica generațiilor, au urmat mulți alți artiști de faimă, capabili a convinge publicul de fascinanta lume a spectacolelor lirice. Printre cei ce ilustrează a doua jumătate a secolului al XX-lea se pot aminti Petre Ștefănescu-Goangă, Evantia Costinescu, Maria Snejina, Nicu Apostolescu, Dora Massini, Ioana Nicola, Valentina Crețoiu, Șerban Tassian, Dinu Bădescu, Nicolae Secăreanu, Arta Florescu, Lucia Bercescu.

Galerie foto

 

 

Compania de Balet în rândul celor mai bune companii din lume

 

După cel de-al Doilea Război Mondial, sunt invitați maeștri de balet și coregrafi ruși precum Seda Vasilieva, Ivan Kurilor și Igor Smirnov, iar repertoriul se îmbogățește cu divertismente de balet și miniaturi coregrafice care însumează aproximativ 50 de lucrări create în stiluri diferite, de la academic la neoclasic și modern.

 

Coregrafii care marchează cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea – Oleg Danovski, Tilde Urseanu, Vasile Marcu – abordează repertoriul clasic, dar creează și lucrări originale.

 

Prim-soliști ai companiei, datorită interpretării lor artistice de excepție, apreciată nu doar cu ocazia participării lor la concursurile internaționale de balet sau la festivalurile de gen, ci și cu prilejul nenumăratelor turnee pe care le efectuează o lungă perioadă de timp, primesc recunoașterea internațională care îi îndreptățeste la un loc în galeria marilor stele ale baletului: Irinel Liciu, Gabriel Popescu, Valentina Massini, Sergiu Ștefanschi, Magdalena Popa, Ileana Iliescu, Elena Dacian, Gheorghe Cotovelea, Marinel Ștefănescu, Petre Ciortea, Ioan Tugearu, Rodica Simion.

 

Începând din 1965, după turneul susținut la Paris cu spectacolul lui Stere Popescu, „Ciocanul fără stăpân” de Pierre Boulez, mulți balerini aleg să-și continue cariera în străinătate, predând ca maeștri de balet sau pedagogi: Magdalena Popa, Sergiu Ștefanschi (Canada), Marinel Ștefănescu, Ștefan Bănică, George Bodnarciuc (Italia), Pavel Rotaru, Marin Boeru (SUA), Aurora Rotaru (Suedia), Cristina Hamel, Rodica Simion (Germania), Gelu Barbu (Spania), Gigi Căciuleanu, Ruxandra Racovitza (Franța).

Galerie foto

 

„Oedipe” de George Enescu

 

Un mare eveniment al istoriei moderne este reprezentat de montarea capodoperei enesciene „Oedipe” în cadrul primei ediții a Festivalului Internațional „George Enescu” (1958). 

 

Apoi, în perioada anilor ’60, ’70, ’80, aveau să se afirme pe scenele cele mai mari ale lumii artiști ca Elena Cernei, Magda Ianculescu, Ion Buzea, Viorica Cortez, Ileana Cotrubaș, Octav Enigărescu, Arta Florescu, Nicolae Herlea, Dan Iordăchescu, Marina Krilovici, Iolanda Mărculescu, Victoria Bezetti, Valentin Teodorian, Cornel Stavru, Octavian Naghiu, Teodora Lucaciu, David Ohanesian, Zenaida Pally, Iulia Buciuceanu, Lella Cincu, Ion Piso, Ladislau Konya, Maria Slătinaru-Nistor, Ludovic Spiess, Eugenia Moldoveanu, Eduard Tumagian, Constantin Gabor, Vasile Martinoiu, Silvia Voinea, Ionel Voineag.

Galerie foto

 

După 1990
 

În perioada de după 1990, s-a continuat reluarea unor titluri în montări noi, iar echipa de interpreți a fost în continuare completată cu voci tinere, în pleiada cântăreților de frunte din acea perioadă remarcându-se Sorina Munteanu, Ecaterina Țuțu, Ionel Voineag, Sever Barnea, Iulia Isaev, Marius Brenciu, Irina Iordăchescu, precum și interpreți a căror carieră se desfășoară peste hotare, ca Elena Moșuc, Adina Nițescu, Alexandru Agache ș.a. 

Repertoriul companiei de balet a evoluat, avându-i drept coregrafi pe maeștri precum Ioan Tugearu, Alexa Mezincescu, Gelu Barbu, Gigi Căciuleanu etc., cu titluri ca „Romeo și Julieta” de Serghei Prokofiev, „Carmina Burana” de Carl Orff, „Daphnis și Chloé” de Maurice Ravel ș.a.m.d.

 

 

Referințe bibliografice:

 

Mihai Cosma, Opera Națională din București50 de stagiuni în actuala clădire, Editura Coresi, București, 2004

Lazăr Octavian Cosma, Hronicul Operei Române din București (Vol. 1), Editura Muzicală, București, 2003

Cătălin Caracaș, Vivia Săndulescu, Consemnări coregrafice. Baletul Operei Naționale București, Editura RAO, București, 2011

Octavian Lazăr Cosma, Opera românească, vol. I și II, Editura Muzicală, București, 1962

Tilde Urseanu, Ion Ianegic, Liviu Ionescu, Istoria baletului, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din RSR, București, 1967

 

 

Perspective

 

Începând cu anul 2013, Opera Națională București se află într-un amplu proces de reorientare managerială, artistică și de imagine.

Opera este spațiul de întâlnire al artiștilor caracterizați în primul rând prin performanță muzicală și virtuozitate. Pornind de la această premisă, noua viziune își propune să imprime instituției un parcurs artistic excepțional, demn de a fi pus pe picior de egalitate cu cel al unor instituții de profil din străinătate cu o tradiție îndelungată și realizări remarcabile.

Astfel, intenția invitării cât mai multor nume mari ale scenei internaționale de gen în vederea montării de spectacole la Operă - regizori (precum Stephen Barlow, Graham Vick, John Fulljames, Paul Curran etc.) și coregrafi din zona clasică (Johan Kobborg, Gheorghe Iancu etc.) sau cea contemporană (Mats Ek, Sasha Waltz etc.), precum și a unor soliști și balerini de mare valoare, este menită să introducă Opera pe harta centrelor artistice importante ale lumii. În plus, producția unor spectacole cotate ca fiind de mare valoare (titluri esențiale ale repertoriului național și universal, în regia sau coregrafia unor personalități ale domeniului) va permite participarea instituției la festivaluri foarte importante de peste hotare.

Primii pași în acest sens sunt legați de organizarea unor evenimente precum „Gala Verdi-Wagner: 200 de ani de la naștere” cu unii dintre cei mai titrați soliști români la nivel internațional (martie 2013), eveniment ce a prilejuit lansarea unui însemn heraldic al Operei Naționale București, organizarea unui nou Concurs Internațional de Canto, Le Grand Prix de l'Opera, la care s-au înscris peste 250 de concurenți din peste 50 de țări și care a fost acreditat de Federația Mondială a Concursurilor Internaționale de Muzică, revenirea în repertoriu a unor titluri celebre ale repertoriului de operă și balet după mai mulți ani de absență (baletul „Lacul lebedelor” în montarea lui Gheorghe Iancu), premiere de anvergură internațională (premiera națională a baletului „La Sylphide” în montarea lui Johan Kobborg, premiera unei noi montări a operei „Rigoletto”, în regia lui Stephen Barlow) etc. 

De asemenea, clădirea Operei Naționale București este în plin proces de reabilitare, lucrările urmând să se finalizeze până la deschiderea stagiunii 2014-2015.